Cântecul oficial al mișcării socialiste din toată lumea este scris în versuri de poetul francez Eugène Pottier, iar melodia este compusă de compozitorul francez Pierre De Geyter.

Prima mișcare socialistă din ţara noastră adoptase cântecul marii Revoluţii Franceze „La Marseillaise” (astăzi cântecul naţional al Franţei democrate și socialiste) și la 1 Mai – Sărbătoarea Muncii – ca și la orice festivitate, corurile socialiste intonau imnul francez, datorat geniului lui Rouget de Lisle.

Intelectualii din vechea mișcare, cultivaţi în Franţa, aduseseră cu ei din Paris, odata cu ideile generoase ale socialismului și marșul nemuritor al marii revoluţii.

„Internaţionala” nici nu putea fi cântată în vechea mișcare fiindca … nu era încă cunoscută și adoptată de partidele socialiste.

Deși versurile lui Pottier sunt scrise încă din iunie 1871, muzica e compusă de Geyter abia în 1888, iar cântecul – adoptat mai întâi de mișcarea socialistă franceză – devine popular și … oficial, pentru Internaţionala Socialistă, dupa congresul de la Paris din 1889.

Dăm aici o parte din partitură, cu refrenul care se repetă dupa fiecare strofă și versurile „Internaţionalei”

Internaţionala

Sculaţi, voi oropsiţi ai vieţii,
Voi, osândiţi la foame, sus!
Să fiarbă-n inimi răzvratirea.
Să-nceapă al vechii lumi apus!
Sfârșiţi odată cu trecutul negru,
Sculaţi popor de osândiţi!
Azi nu sunteţi nimic în lume,
Luptaţi ca totul voi să fiţi!

Hai la lupta cea mare.
Rob cu rob să ne unim.
Internaţionala
Prin noi s-o făurim.

Stăpâni-n slava lor netoată
Ce-au făcut pentru norod?
A trântorilor cruntă gloată
Decât să-i fure-al muncii rod?
În groase lăzi de fier ascuns-au
Avutul nostru cei sătui,
Luându-l înapoi, poporul
Lua-va numai dreptul lui.

Refren

Ne-au dat miros de praf de bogăţii:
Pace-ntre noi şi lupta lor;
Când s-or uni cu noi soldaţii,
Vor pune arma la picior.
Şi de-or mai încerca pahonţii
Să ne măcelarească-apoi
Vor şti îndată ca toţi glonţii
Sunt pentru ei, nu pentru noi.

Refren

Sculaţi! Nu-i nici o mântuire
În regi, ciocoi sau dumnezei:
Unire muncitori, unire
şi lumea va scăpa de ei.
Prea mult ne-au despuiat tâlharii,
Ce-n lene, lux, desfrâu, se scald,
Să ne-nfrăţim toţi proletarii,
Să batem fierul cât e cald.

Refren

Drept pâine, plumbi ne-au tras în piepturi,
Ne-au pus la sarcini mii şi mii;
Pe când cei mari au numai drepturi,
Noi n-avem decât datorii.
Destul am plâns cerşind dreptatea,
Muncind de-a pururea pribegi,
Flămânzi şi goi, egalitatea
Dă omenirii alte legi.

Refren

Ţărani şi lucrători noi suntem,
Partidul mare muncitor:
Pământul este-al celor harnici,
Cei leneşi plece unde vor.
Când vulturii lacomi, corbi de prada,
N-or mai pluti nori negri-n vant,
Pe cer luci-va-ntotdeauna
Al înfrăţirii soare sfânt.

Refren